„Prin anii ’90, când am intrat în presă, jurnaliştii aveau un statut bine definit: erau serioşi, credibili, îşi verificau informaţiile din trei surse, nu îşi permiteau în ruptul capului să greşească. Aveau respect faţă de această meserie şi faţă de publicul lor. (…) Astăzi, oricine are o tastatură şi o conexiune la internet se consideră jurnalist, poate produce ştiri şi scrie despre orice, fie că are sau nu are habar de subiect, fără ca măcar să iasă din casă.” Este mărturisirea Laurei Dragomir din prefaţa cărţii în care Ryan Holiday îşi varsă „păcatele” – „Crede-mă, te mint! Confesiunile unui manipulator media” (Trust Me, I’m Lying! Confessions of a Media Manipulator), apărută la Editura ACT și Politon.

Pericolul pe care nici habarniştii manipulatori nu îl conştientizează

În acest context, vine întrebarea logică dacă aceşti manipulatori îşi dau seama că propagând false adevăruri pot pica chiar ei, familia sau prietenii lor în capcana pe care tocmai au întins-o urmărind succesul.

Laura continuă cu argumentele:

„Unii sunt mici manipulatori care ar scrie orice pentru bani sau o clipă de celebritate, însă deseori marii manipulatori se află în spatele cortinei, mânuind, cu talent, informaţiile şi explorând vulnerabilităţile media.”

„ADEVĂRUL nu mai este important, ci EMOŢIA pe care o declanşează o informaţie.”

„Sursele de comunicare sunt cu atât mai credibile cu cât oamenii se regăsesc în opiniile lor sau cu cât le hrănesc mai mult nevoile şi aşteptările. Şi, astfel, se dezvoltă ATAŞAMENTUL. Cu cât oamenii sunt mai ataşaţi de o sursă de informare, cu atât ştirile care, de altfel, este posibil să fie false devin mai credibile.”

„Sentimentul de FAMILIARITATE, în care avem o încredere aproape oarbă. Mintea noastră nu e foarte vigilentă la ceea ce ne este familiar, motiv pentru care mesajul este acceptat mai uşor.”

” O sursă familiară este şi una de ÎNCREDERE. Oamenii leagă mai uşor relaţii cu cei pe care îi plac.”

Toate aceste ingrediente menţionate de Laura sunt folosite de comunicatorii care vor ca mesajul lor să ajungă la audienţa pe care o vizează. Şi folosesc anumite canale, unele oficiale – profesionale, care nu îşi permit să se abată de la reguli sau să calce pe respectul audienţei, altele loiale – advertoriale, care au o legătură strategico-pecuniară cu comunicatorul. În acest sens, Ryan Holiday mărturiseşte că a auzit, atunci când a lansat comunicări, mult mai des Mulţumesc! decât Dovedeşte!.

DESTRUCTURAREA DEZINFORMĂRII ONLINE

De cele mai multe ori, în mediul online, ştirile apar instant, ne agaţă şi dăm click fără să ştim ce strategii de marketing sunt folosite pentru ca acel link să ajungă în click-ul nostru. Sau cine se ascunde în spatele lansării unui bulgăre de zăpadă. Ne întrebăm vreodată de ce nu apar într-un articol punctele de vedere ale tuturor părţilor implicate într-un scandal? Până când se va prinde inteligenţa artificială care sunt de fapt tertipurile şi subterfugiile manipulării şi propagării informaţiilor false pentru a le opri, îmi asun şi eu responsabilitatea unor mărturisiri din propria experienţă.

Cazul: Stema pe fundal violet de la pupitrul prezidenţial

Pe lângă faptul că acest studiu de caz a făcut parte din lucrarea mea de dizertaţie despre „Conţinutul generat de utilizator, sursă pentru produsele jurnalistice tradiţionale„, susţinută în urmă cu 5 ani, povestea a pornit, în 2010, ca un bulgăre, de la o remarcă amuzantă în birou, la o postare pe blog, la un articol pe site-ul revistei de satiră la care lucram. Apoi a crescut în intensitate şi subiectul a ajuns în jurnalele de ştiri şi a fost dezbătut la emisiunile televiziunilor anti-Băsiste ale vremii.

Când gluma s-a îngroşat şi au fost formulate acuzaţii oficiale la adresa preşedintelui, am revenit cu argumente şi explicaţii pe subiect pentru a detensiona situaţia, care ajunsese la cote alarmante de râsul curcilor. Partea bună este că, în final, fundalul stemei de la pupitrul prezidenţial a fost schimbat, iar preşedintele a făcut ironii pe subiect înaintea unor declaraţii de presă.

Cazul awdnews.com sau despre cum te legi de surse oficiale să autentifici falsul

În primăvara anului trecut, Agenţia Naţională de Presă AGERPRES a fost citată într-o ştire falsă care îl viza pe fostul ambasador saudit în România. La o verificare mai atentă, am dovedit că site-ul care propaga informaţia era cunoscut ca mijloc de propagandă în lumea arabă.

Sunt doar câteva experienţe personale care confirmă mecanismele prezentate în cartea lui Ryan Holiday.

ÎN LOC DE FINAL, UN CADOU!

Dacă mărturisile Laurei v-au atins, dacă poveştile mele v-au pus pe gânduri şi dacă vreţi să citiţi cartea lui Ryan Holiday, lăsaţi comentarii la acest articol cu propriile voastre experienţe despre cum v-aţi simţit păcăliţi de media online. Regula este simplă, am o carte şi un audiobook de oferit vouă, cititorilor mei cu experienţe din care putem învăţa ceva cu toţii. Scrieţi povestea la comentarii până pe 20 august, eu voi include poveştile voastre într-un articol, iar Laura va alege câştigătorii dintre cei ale căror experienţe o vor impresiona cel mai mult.