Eram într-o seară la o terasă cu un prieten. Şi la un moment dat, printre vorbele noastre, omul vede un POS lăsat la îndemâna oricui ar fi vrut să îl ia. Practic, lumea trecea pe lângă el şi oricine ar fi fost rău intenţionat ar fi putut să îl „împrumute” pentru puţin timp fără ca nimeni să îşi fi dat seama, să-l facă wifi de tot.

Evident, a urmat o discuţie despre cât de uşor se pot extrage datele dintr-un POS wifi, ce date se pot lua din el şi ce se poate face mai departe cu tranzacţiile din memorie… şiii… până când am conştientizat că, de fapt, şi noi, şi prietenii noştri cu care mergem acolo, cu toţii puteam fi victime în scenariul pe care ni-l imaginam. Probabil că terasa respectivă are mii de clienţi zilnic… deci o breşă, cu grad de risc măricel.

Inevitabil, mă bate pe mine gândul să îl chemăm pe şeful de sală şi să-i atragem atenţia. Zis şi făcut. Mă prezint şi trecem direct la subiect.

– Vedeţi POS-ul de acolo? Ştiţi că nu este în regulă să fie lăsat aşa nesupravegheat, la îndemâna oricui?
– Da, nu este în regulă, dar să ştiţi că avem camere de supraveghere peste tot şi nu s-a întâmplat niciodată nimic, facem seara verificări la toate aparatele. Dacă lipseşte ceva, anunţăm şi luăm măsuri imediat.
– Dar ştiţi ce se poate întâmpla dacă cineva îl „împrumută” puţin până vă daţi seama?
– Păi ce poate să fure?
Moment în care îi explicăm cum stau lucrurile şi omul începe să conştientizeze pericolul. Îi mai spunem şi că există soluţii ca POS-ul mobil să fie folosit doar de persoane autorizate şi omul începe să fie captivat de poveştile noastre.
– Dar voi lucraţi la o bancă ceva, pe security sau… ?
– Aaaa, nuuuu, dar ne pasă pentru că inclusiv noi putem fi victimele neatenţiei şi neştiinţei altora şi, dacă ştim, cred că e mai bine să vă spunem înainte de a se întâmpla vreun incident.
– Da, mulţumim. Voi povesti şefilor tot ce mi-aţi spus.
– Mulţumim, şi noi vom veni să mai bem aici şi să verificăm implementarea :).

Cum s-a îndepărtat de lângă noi, bărbatul a băgat POS-ul într-un loc mai sigur şi apoi a început să butoneze telefonul.

Şi uite aşa mai bifez câte o întâmplare în lista micilor victorii care contează.

Cele mai multe întâmplări sunt, desigur, cu colegi din presă. O colegă şi-a făcut „curăţenie” în lista de prieteni de pe Facebook şi a îndepărtat persoanele pe care nu le cunoştea, o alta mă înjură de fiecare dată când se grăbeşte şi trebuie să îşi introducă parola la telefon, o prietenă nu mai dă click pe orice buton care îi apare pe orice site şi nu mai instalează tot felul de trăznăi pe care nu le cunoaşte, un alt amic este mai atent şi nu mai postează pe reţelele de socializare marca laptopului pe care scrie, un alt prieten a învăţat că e bine să verifice securitatea unui site înainte de a lua de bune informaţiile care îi vin în numele unui brand. Sunt multe alte poveşti, se întâmplă mereu, sunt atât de enervantă pentru unii încât îşi amintesc de mine chiar înainte de a comite vreo tâmpenie şi apoi îmi recunosc spăşiţi isprava. Forţa fie cu voi! 🙂

Oameni şi experienţe banca bar cyber security awareness front plata POS pub restaurant terasa wifi